Pigmenți
PN23 – 05.01.01 – 03 – T8 -Faza 8: Integrarea datelor obținute prin tehnici spectroscopice non-invazive într-o bază de date open-access, în sinergie cu platforma DIGILAB a Infrastructurii europene E-RIHS – pigmenți
Despre Pigmenți
Pigmenții sunt substanțe colorate care conferă culoare și adăugă valoare estetică în diferite materiale, inclusiv în domeniul artistic. Acestea pot fi de origine naturală, obținute din minerale, plante sau animale, sau pot fi produse sintetic prin procese chimice. Pigmenții sunt utilizați în mod obișnuit în pictură, desen, sculptură, ceramică și alte forme de expresie artistică.
Caracteristica principală a pigmenților este capacitatea lor de a absorbi anumite lungimi de undă ale luminii și de a reflecta sau transmite celelalte lungimi de undă, ceea ce produce senzația de culoare. Pigmenții sunt selectați și combinați cu grijă pentru a obține o gamă variată de culori și nuanțe. De asemenea, sunt aleși în funcție de proprietățile lor de stabilitate și durabilitate în timp, pentru a asigura conservarea operei de artă pe termen lung.
Introducere
Operele de artă și prin extensie bunurile de patrimoniu cultural material sunt structuri complexe, realizate prin procese tehnologice specifice, unde fiecare tip de material utilizat interacționează într-un anumit fel cu restul compoziției dar și cu factorii externi, alături de care se află într-un proces continuu de transformare prin îmbătrânire. Lucrurile devin și mai complicate pe măsură ce anumite materialele nu sunt folosite în acord cu tehnica de realizare sau sunt incompatibile – o particularitate cunoscută sub denumirea de viciu de tehnică, una dintre cele mai mari provocări ale restauratorului care va trebui să-și organizeze strategia de conservare în acord cu dinamica procesului de degradare. Este deosebit de relevant în acest sens cazul picturii murale a lui Leonado Da Vinci care înfățișează „Cina cea de Taină”, o lucrare experimentală a artistului renascentist care a utilizat pigmenți incompatibili tehnicii de realizare „a fresco”. Literatura de specialitate abundă în astfel de cazuri pe măsură ce artiștii moderniști sau contemporani au încercat să prioritizeze intenția artistică în defavoarea durabilității, asigurate până atunci de experiența empirică dovedită a tehnicilor tradiționale.
Atât istoria științei cât și istoria dezvoltării materialelor de pictură, reprezintă subiecte complexe care pot fi interpretate din perspective diferite, relevând astfel multiple fațete ale acelorași evenimente. Urmărind aceste istorii pot fi identificate momente cheie care ulterior au condus la dezvoltarea noilor pigmenți care ăn scurt timp au început să fie incluși în practica uzuală a artiștilor. Primul și poate cel mai cunoscut dintre acești pigmenți de sinteză – Albastrul de Prusia – a fost descoperit în jurul anului 1706 ca rezultat al preocupărilor comune pe care le aveau producătorii de culori, chimiștii, și farmaciștii – un efort comun al chimiei analitice și organice (Lowengard, 2006; Bartoll et al., 2007; Bartoll, 2008). Tot în secolul al 18-lea (1791) Nicholas Louis Vauquelin (1763–1829) descoperă cromul, deschizând astfel calea către obținerea unui număr considerabil de pigmenți galbeni, oranj, roșii sau verzi. Concomitent, Friedrich Stromeyer (1776–1835) și Karl Hermann (1765–1846) descoperă cadmiul în 1817 și deschid calea către obținerea pigmenților pe bază de sulfură de cadmiu. Aproximativ în 1735 Georg Brandt (1694–1768) descoperă cobaltul, care ulterior a fost exploatat în obținerea de pigmenți deveniți extrem de uzuali precum: albastrul de cobalt, albastru ceruleum, verde Rinmann și diferite tonuri de violet.
Context
Pot fi enumerate cel puțin patru motive diferite pentru care există un interes actual în cunoașterea pigmenților. Un prim motiv care militează în favoarea elaborării de studii tehnice este de a cunoaște cât mai obiectiv modul de lucru al artistului. Din această remarcă se desprind următoarele întrebări: care erau pigmenții cel mai des întrebuințați?; au fost folosiți pigmenți relativ puri sau au fost folosite nuanțe de culori obținute prin amestecul mai multor pigmenți?; sau poate efectul final pe care artistul a dorit să-l obțină a presupus din start suprapunerea mai multor straturi de culoare – unele mai opace, altele mai transparente?
Un alt motiv pentru examinarea pigmenților este determinat de procesul de restaurare, care urmărește să stabilească cu acuratețe care este materialul original, să pună în siguranță zonele degradate și, în măsura în care-și propune, să integreze cromatic completările astfel încât mesajul artistic să fie scos în evidență. Plecând de la aceste remarci, următorul aspect care poate fi studiat privește gradul de modificare în timp a anumitor pigmenți. Care este diferența dintre un pigment istoricizat și un pigment „nou” – neinserat încă în operă (referința)? Analiza pigmenților poate sublinia de asemeni dacă două detalii foarte asemănătoare au fost realizate de aceeași mână sau dacă caracterul lor este distinct de o altă operă a presupusului artist.
Al treilea motiv pentru care studiile de pigmenți sunt importante vizează strategiile de conservare care sunt elaborate în funcțiiele de caracteristicile tehnice – relațiile stabilite între pigment și: liant, ceilalți pigmenți, stratul de preparație, suport și stratul/straturile de protecție (în cazul în care acesta/acestea există). Pe lângă condițiile improprii de conservare caracterizate în principal de variațiile mari de temperatură și umiditate relativă (Camuffo, 1998), unii pigmenții pot manifesta o anumită sensibilitate față de efectele negative induse de expunerea la lumină sau la gazele poluante aflate în atmosferă (Cassar, 1995). Pe lângă aceste observații mai trebuie luate în considerare și incompatibilitățile tratamentelor chimice asupra unor pigmenți, fie că ne referim la intervenții de curățare cu solvenți organici, intervenții de consolidare sau de protejare a stratului pictural (Stoner and Rushfield, 2012).
Cel de-al patrulea argument important în favoarea examinării tehnice a pigmenților face referire la capacitatea de a autentifica și de a data (în mod îndirect) lucrări de artă. Astfel, cel care investighează va dori să cunoască cât mai multe detalii privitoare la istoria tehnologică a obiectului (etapele și secvența acestora în procesul de de realizare) dar și la istoria utilizării / introducerii unor pigmenți în practica artistică. Analiza poate astfel discrimina dacă un pigment corespunde unei anumite perioade istorice sau dacă aparține producției contemporane. Acest tip de investigații pot fi inclusiv asociate noțiunii de proveniență (provenance) – în sensul verificării accesului la un pigment care este specific și disponibil exclusiv unei anumite zone geografice sau unui moment din istoric.
Deși caracterizarea straturilor picturale a atins un nivel de maturitate, a rămas în continuare un subiect de mare actualitate, cu rezultate deosebite obținute recent prin combinarea unor metode și tehnici imagistice și spectroscopice de tip micro- și non-invazive. În prezent o gamă largă de tehnici analitice este disponibilă cercetătorilor, de la metode spectroscopice consacrate precum Spectroscopia în infraroșu cu transformată Fourier (FTIR), Spectrometria de fluorescență de raze X (XRF) sau Spectroscopia Raman (RS), la GCMS (Gaz cromatografie cuplată cu Spectrometrie de masă) sau la tehnici imagistice capabile să producă hărți ale distribuție elementelor chimice cum ar cele bazate pe radiația sincrotronică sau micro- Spectrometrie de Fluorescenta de Raze X (μ-XRF).
Rezultate obținute
Publicații
- Articol indexat ISI: I.M. Cortea, A. Chiroșca, L.M. Angheluță, G. Serițan (2023). INFRA-ART spectral library: a new open access infrastructure for heritage science, In Proceedings of the Lasers in the Conservation of Artworks: LACONA XIII, Florence, Italy, 12–16 September 2022; CRC Press/ Taylor & Francis. – in press
- Articol cotat ISI: L. Ghervase, I.M Cortea (2023) Lighting up the heritage sciences: the past and future of laser-induced fluorescence spectroscopy in the field of cultural goods, in Chemosensors 11(2), 100. https://doi.org/10.3390/chemosensors11020100
Comunicări
- I.M. Cortea, A. Chiroșca, L. Angheluță, INFRA-ART Spectral Library: a new open access infrastructure for heritage science. 8th International Conference on Analytical Techniques in Art and Cultural Heritage (TECHNART 2023), 7-12 May 2023, Lisbon.
- L. Ghervase, I.M. Cortea, L. Ratoiu, New ways of assessing biodeteriogens in cultural heritage. 8th International Conference on Analytical Techniques in Art and Cultural Heritage (TECHNART 2023), 7-12 May 2023, Lisbon.
- V. Drăguț, L. Ratoiu, A leap towards cultural heritage secrets. Sesiunea Științifică Anuală a Facultății de Fizică a Universității din București, 26 Mai 2023, București,
Alte rezultate
- Medalie de argint. Brevet ”Metodă complexă de identificare, caracterizare și cartare a materialelor policrome multistrat, de la nivel macroscopic la nivel microscopic”, autori: M. Dinu, R. Rădvan, L.C. Ratoiu. The 15th edition of The European Exhibition of Creativity And Innovation – EUROINVENT 2023, 11-13 Mai 2023, Iași.
- Medalie de aur. Brevet ”Procedeu de analiză LIBS in situ a compoziției chimice a obiectelor submersate”, autori: M. Dinu, R. Rădvan. The 15th edition of The European Exhibition of Creativity And Innovation – EUROINVENT 2023, 11-13 Mai 2023, Iași.
Diseminări social media
- Facebook: Covers with a story #4
- LinkedIn: Infraart Spectral Library launch announcement on E-RIHS page